Despre oamenii-flori

În dimineața asta am făcut o plimbare pe străduța unde locuim și am zărit într-o curte abandonată niște bujori.

Sunt tare fascinată de flori și le iubesc enorm pe toate, savurând parfumul lor într-un mod tantric de-a dreptul 

Și privindu-i așa cum stau semeți printre moloz, iarba de un 1 metru utilaje și resturi de materiale de construcții mă gândeam cum mă certam eu când uitam să le ud pe ale mele uneori și se ofileau temporar sau mureau. Iată bujorii aștia nu i-a udat decât ploaia care n-a fost tocmai destulă în ultima vreme însă ei s-au adaptat. Plantele cu proprietăți medicinale care cresc în condiții deloc prielnice devin uneori adaptogene și dezvoltă o capacitate și mai mare de vindecare.

🪻Așa e și cu noi oamenii, unii suntem "udați" des, la timp și îngrijiți mai atent și nu prea apucăm să aflăm cum e cu "intemperiile", să învățăm și să credem în capacitatea noastră de adaptare și evoluție, iar alții simțim din plin fiecare "suflare de vânt" și fiecare "bob de grindină" și mergem fie spre victimizare, neîncredere, viziunea că viața e grea și ești bătut de soartă, dacă asta am învățat din jur, fie spre adaptare, evoluție și creșterea capacității de a scoate esența, claritatea și maturitatea ce va da sens vieții lor și a celor din jurul lor.

🩷Până într-un punct nu ține de noi acest drum, însă când devenim adulți, indiferent de punctul în care ne aflăm avem capacitatea de alege să transformăm percepția noastră asupra lumii și să ne echilibrăm interior.

Poți face un prim pas spre această transformare accesând unul din Workshopurile mele.

Te aștept cu drag de oameni și de vieți transformate în bine!

Într-un discurs din 1997 de împuternicire a femeilor (fără a blama bărbații) susținut de Louise Hay, perioadă în care femeile în sfârșit ieșiseră la lumină în privința statutului lor în societate, când au început să fie acceptate chiar dacă trăiau singure sau aveau un soț, chiar dacă alegeau să aiba copii sau nu, să meargă la serviciu sau nu, ea subliniază încă odată următoarele lucruri legate de critica de sine de data aceasta adresându-se în special lor, femeilor căci se pare că atunci ca și acum ele au mare nevoie, mai ales dacă sunt și în rolul de mamă să își înțeleagă puterea creatoare  interioară.

Iată ce spunea mai exact:

"Opreste autocritica!

Este inutila, nu ajuta la nimic constructiv, renunță la a mai duce o așa povară, autojudecata este cea mai rapidă cale de a pune la pamânt toate obiectivele noastre, ne blocheaza energia, nu mai putem fi în curgerea firească a vieții dacă ne tot blamăm

 Apreciază-te cât de mult poți, cât de des poți. Caută cai de a te aprecia, valora și onora caci cu siguranță vrei să ai o setare metală potrivită succesului și vrei ca toate să funcționeze bine în viața ta.

Nu-i critica nici pe ceilalți, căci lucrurile care nu ne plac la ceilalți deobicei nu ne plac nici la noi înșine și a gândi lucruri negative despre celălalt este o altă cauză de autolimitare.

Dacă mă voi gândi la ceva negativ despre tine mă voi autolimita în legătură cu viața mea. Nu avem timp pentru așa ceva, este absolut necesar să ne vedem de treaba noastră, avem atât de mult de lucru cu noi înșine, nu ne permitem să pierdem energie cu așa ceva, nu ne putem ceda puterea astfel.

Pentru a păstra puterea la tine caută lucruri de apreciat atunci când toată lumea se plânge și e nemulțumită.

Amintește-ți universul răspunde mereu alegerilor tale, tiparelor tale mentale, vibrației tale.

Fă totul cu bucurie,  bucură-te de tine însăți și acceptă și apreciază că ceilalți sunt diferiți, nu arunca vina pe nimic și nimeni din exterior căci nimeni nu te poate ține, opri din a-ți îndeplini obiectivele.

Fă din aceste rânduri o mantră și spuneți-o mereu: "Mă iubesc și mă aprob pe mine însămi, îmi iubesc și îmi aprob viața căci ea este creația mea" "

Să vă fie de folos!

Foto: elpais

23.04.2023

Ma întorc mereu la tema mea principală pentru această viață, iubirea de sine, merit să fiu iubită și tot ce am nevoie și sunt pregătită să primesc vine spre mine - și la tot ce m-a învățat până acum.

Ne creăm așteptări ,construim în mintea noastră planuri și ne dorim ca ele să se împlinească așa cum le vedem noi, pe calea pe care ne-o imaginăm noi și tare ne mai supărăm când nu se întâmplă exact așa și doare cu atât mai mult cu cât mai avem și răni de nedreptate.

Cum transformăm o astfel de experiență pe care de cele mai multe ori o numim dezamăgitoare?

Ne putem pune următoarele întrebări:

- mi-am dorit acel lucru pentru că?

- ce am simțit când am emis acest gând? Teamă sau drag și iubire?

- ce mi-am imaginat că se va întâmpla imediat ce am stabilit că mi-l doresc? Ce am proiectat în acel moment cu acele emoții? Cum nu va ieși nici de data asta sau cum te vei bucura de reușită?

- am considerat că merit și că va veni cu ușurință sau am strâns din dinți cu îndoială?

Acum parcă nu mai e așa dezamăgitoare și știm cu ce mai avem de lucru, nu-i așa?

Iar cel mai frumos, dar și cel mai interesant e că depinde doar de noi și de nimeni altcineva.

"Eu nu rezolv probleme. Îmi corectez gândirea. Apoi problemele se rezolvă de la sine" - Louise Hay

Foto: Christian Schloe

25.04.2023

Se spune că tăcerea e de aur, ca și Facilitator Metoda Louise Hay și consilier pentru dezvoltare personală tăcerea pentru mine se traduce mai întâi  prin a asculta și a fi asertiv cu persoanele cu care lucrez, a avea răbdare cu ritmul de exprimare al fiecăruia și a încuraja oamenii să vorbească atunci când se simt încărcați de propriile gânduri ruminate la nesfârșit.

E o artă să creezi un spațiu de siguranță pentru fiecare participant, un spațiu în care tăcerea să însemne doar introspecție, în rest să sune acolo fiecare gând greoi pus în cuvinte spre a fi eliberat.

Mai e un fenomen tare de folos când spui cu glas tare ce gândești, ce frămânți și anume că atunci când acel lucru e eliberat prin cuvinte pleacă de la tine și nu te mai bântuie, își pierde din puterea cu care te apăsa și totul devine mai simplu.

Duci și tu în tăcere o astfel de povară? De cele mai multe ori acea povara are legătură cu iertarea. Mai ai în sufletul tău lucruri de iertat? Toți avem. 

Îți poți face însă darul iertării oricând decizi, e nevoie doar să descoperi ce reprezintă iertarea pentru tine.

Asta facem în cadrul Workshopurilor propuse de mine.

Te aștept cu drag de vindecare!

Foto: Paula Belle Flores

23.04.2023

Am trait zilele trecute o experienta waw cu instrumentul meu preferat de sanatate, uleiurile esentiale.

Pentru cei care nu stiu sunt mama unui bebe alaptat exclusiv, lucru de care sunt tare recunoscatoare ca il pot oferi, mi l-am dorit enorm si pentru mine e ceva sublim.

La primul copil am reusit sa alaptez doar 3 luni, coincidenta sau nu tot atat am fost si eu alaptata, am simtit insa mereu ca am cam dat-o in bara la capitolul asta ca nu m-am straduit suficient desi ajunsesem sa fac besici si tot alaptam. 

Nu cunosteam insa atunci concret ce emotii influenteaza acest proces si ce programe bio-logice se pot declansa.

Astfel ca am renuntat imediat ce m-am simtit coplesita si neputincioasa, mai ales pentru ca folosisem pe final inclusiv o pompa si vedeam cu ochii mei cat de putin lapte iesea, prin cate canale (inteleg acum cat de mult m-a sabotat mintea si calculele ei).

Mai tarziu am aflat ca laptele este stimulat de cerinta lui bebe si de contactul lui direct cu sanul, nu de cat de mult pompezi, e o legatura fantastica intre creierul copilului si al mamei.

Ei si iata-ma acum 5 luni cu bebe Rafael la san dorindu-mi ca de data asta sa mearga totul minunat.

Primele 10 zile au fost grele, sfarcurile mele au fost foarte sensibilizate si oricate combinatii de uleiuri am incercat nu am reusit sa ajut foarte mult caci nu voiam nici sa ii solicit mirosul lui bebe prea mult astfel ca ma dadeam rar si mai diluat.

Am apelat la un consultant in alaptare de la care am invatat foarte multe lucruri utile si am aflat totodata ca aveam ductele galactofore inflamate si dureroase, iar eu nici nu imi dadusem seama.

M-am pus pe uleiat serios cu Turmeric, Copaiba, Lavanda, Tamaie, ClarySage, am luat si intern la 2 ore, mi-am masat sanii, am stat sub apa calda, am pus si varza zdrobita si in vreo 5-6 zile a cedat inflamatia.

Cauza? 

Teama mea ca nu voi putea alapta nici de data asta asa ca am inceput repejor sa schimb gandurile.

Pentru ca probabil multe mame se frustreaza in primele zile caci le dor sanii, va recomand sa va asigurati ca se face o atasare corecta indiferent de forma si dimensiunea sanilor si sfarcurilor si ca va dati ragaz minim 10 zile pentru acomodare, dupa care sunt mari sanse sa curga toate firesc, fara durere. 

Tot bun pana luna asta cand mi s-a crapat o masea plombata si a trebuit sa merg la dentist si pentru ca nu stiam daca voi avea nevoie de anestezie sau nu am zis sa ii fac provizii de lapte lui bebe, astfel ca dupa ce el papa, pompam ce ramanea in sani, cantitate care era destul de mica sau asa mi se parea mie.

Ei, si am picat iar in capcana "nu am destul lapte" si bineinteles m-am ales iar cu inflamatie, insa de data asta pe langa cele utilizate in trecut, din a doua zi am adaugat Helichrysum intern de 2 ori pe zi cate 2 picaturi si masat de vreo 3 ori direct pe zona afectata.

Pana seara deja era redusa aproape complet inflamatia, iar in urmatoarea zi totul revenise la normal.

Helichrysum a facut clar diferenta pentru mine si e dealtfel un ulei pe care il indragesc mult de tot sustinand minunat corpul dar si emotiile cand simtim durere.

Să vă fie de folos!

21.12.2022

Am tradus acest articol pentru că mi s-a părut plin de esență pentru tema incapacității de a primi ajutor.

Incapacita de a primi sprijin de la alții  este un răspuns la traumă.

 Condiționarea ta de genul „Nu am nevoie de nimeni, o să fac totul singur” este o tactică de supraviețuire.  Și aveai nevoie de ea pentru a-ți proteja inima de abuz, neglijență, trădare și dezamăgire de cei care nu vor putea sa fie acolo pentru tine.

 De la părintele care a lipsit și te-a abandonat din alegere proprie sau de la părintele care nu a fost niciodată acasă de la trei locuri de muncă pentru a te hrăni și adăposti.

 De la îndrăgostiții care au oferit intimitate sexuală, dar nu au oferit niciodată un adăpost sigur care să-ți onoreze inima.

 Din prietenii și familia care au luat întotdeauna mai mult decât au dat vreodată.

 Din toate situațiile în care cineva ți-a spus „Suntem în asta împreună” sau „Te-am prins”, apoi te-a abandonat, lăsându-te să te ocupi de oalele sparte când rahatul a devenit real, lăsându-te să te ocupi și de partea ta și de partea lor.

 Din toate minciunile și toate trădările.

 Ai învățat pe parcurs că pur și simplu nu poți avea încredere în oameni.  Sau că ai putea avea încredere în oameni, dar numai până la un anumit punct.

 Independența extremă e o PROBLEMA DE ÎNCREDERE

 Ai învățat: dacă nu mă pun într-o situație în care mă bazez pe cineva, nu va trebui să fiu dezamăgit când nu-mi sunt alături, sau când o dau în bară... pentru că vor băga mereu bățul orin gard până la urmă, nu?

 Este posibil să fi fost învățat în mod intenționat această strategie de protecție de generații de strămoși răniți care au venit înaintea ta.

 Independența extremă este o lovitură preventivă împotriva durerii inimii.

 Deci, nu ai încredere în nimeni.

 Și nici tu nu ai încredere în tine să alegi oamenii.

 A avea încredere înseamnă a spera, a avea încredere înseamnă a fi vulnerabil.

 „Nu voi mai permite asta niciodată,” ai jurat.

 Dar indiferent cum îl îmbraci și îl arăți cu mândrie pentru a face să pară că acest nivel de independență este ceea ce ți-ai dorit întotdeauna să fii, defapt este inima ta rănită și frântă în spatele unui zid de cărămidă de protecție.

 Impenetrabil.  Nimic nu intră. Nicio rănire nu intră. Dar nici DRAGOSTEA nu intră.

 Cetățile și armurile sunt pentru cei care se află în luptă sau care cred că lupta va veni.

 Este un răspuns la traumă.

 Vestea bună este că o traumă care este recunoscută este o traumă care poate fi vindecată.

 Ești demn să ai sprijin.

 Ești demn să ai un parteneriat adevărat.

 Ești demn de iubire.

 Ești demn să ai inima protejată.

 Ești demn să fii adorat.

 Ești demn să fii prețuit.

 Ești demn să spui cuiva: „Stai liniștit. Ma descurc."  Și chiar să respecți acea promisiune.

 Ești demn să primești.

 Ești demn.

 Nu trebuie să îl revendici.

 Nu trebuie să aduci dovezi pentru asta.

 Nu trebuie să negociezi pentru asta.

 Nu trebuie să cerșești pentru asta.

 Ești demn.

 VREDNIC.

 Pur și simplu pentru că exiști.

 ~Jamila White: @inspired.jamila

 [Artă: Andrea Kowch]

Via The Cosmic Dancer

30.11.2022

Mi-a stârnit niște senzații interesante acest text și mi-a amintit de rușinea și vinovăția cu care am trăit mulți ani, de dorința de a uita ce a fost, de a șterge cu buretele anumite experiențe (până am înteles că a vrea să uiți înseamnă Alzheimer) și de momentele în care plângeam în hohote în fața oglinzii enumerând motivele pentru care mă iert, mă iubesc și mă felicit până când lacrimile au devenit mai puține, mintea mai senină și mai prezentă, sufletul mai ușor, până am ieșit din noaptea neagră a sufletului.

Nu renunța niciodată la tine și iubește-ți fiecare reușită și fiecare așa-zisă greșeală.

"Oamenii cel mai greu 

din lume de iertat

sunt oamenii ce am fost cândva

Oamenii pe care încercăm

cu disperare să nu îi lăsăm să se amestece

în rețeta lui

cine suntem acum"

Andrea Gibson

Imagine: Andrea Kowch

14.04.2022

Despre a fi prevazator si despre analizele medicale preventive.

Ma tot gandesc de ceva vreme ce inseamna a fi prevazator in ceea ce priveste sanatatea noastra.

Sa spun drept azi m-au starnit la dezbatut acest subiect diferitele trimiteri de pe facebook catre analize oncologice.

O sa spuneti ca e un lucru bun sa ne tot verificam in acest mod starea de sanatate, dar eu ma intreb de ce cei care fac asta nu ghideaza si spre a ne verifica starea emotionala, de ce nu se ofera "analize" gratuite care sa ne indice calitatea alimentelor consumate, impactul conditiilor mediului de lucru, calitatea somnului?

Se stie însă ca analizele au marjă de eroare în functie de locul si momentul in care se ia sange, de calitatea aparatelor folosite, de substantele folosite si de priceperea celui care le interpreteaza si ca sunt mari sanse sa mergem la mai multe laboratoare si sa obtinem rezultate total diferite. Ne agatam insa de aceste, validări, confirmari ba uneori chiar vrem sa iasa ceva doar ca sa putem justifica anumite lucruri din corpul si comportamentul nostru fara a sonda mai mult in interiorul nostru.

Stiu multe cazuri de erori, situatii in care oamenii erau pregatiti sa se opereze de niste lucruri inexistente si mai stiu totodata ca in corpul nostru se intampla mereu cate ceva, unele procese sunt ciclice, altele pur si simplu se intampla aleatoriu in functie de evenimentele traite.

Habar nu avem si nu o sa avem niciodata de cate ori in corpul nostru se formeaza chisturi sau mici tumori, de cate ori sangele nostru curge mai rapid sau mai lent, e mai oxigenat sau mai putin, urina noastra e mai acida sau mai alcalina si tot asa, toate insa revin la starea initiala pentru simplul motiv ca am iesit din cercul vicios al unor evenimente traite prea intens, dramatic, in solitudine, pe neasteptate...In corpul nostru se produce vindecare continuu vreti sa credeti sau nu!!!

Totodata cand corpul creeaza niste simptome, ne indica ca ceva se intampla, Doamne fereste sa fie cu vindecare prea brusca sau cu un pic de disconfort ca ne panicam...de ce? Din necunoastere in mare parte sau din a apleca urechea la alti panicati sau interesati de a vinde sau castiga ceva, mai mult decat de binele nostru.

Mi-a ramas gravat in minte urmatorul aspect:

1. Daca cineva cauta sa imi induca teama sa ma indoiesc maxim de intentiile lui bune

2. Nimeni in afara de mine nu stie mai bine ce traiesc si ce simt in corpul meu.

Așadar analize pentru a elimina poate niste cauze de alta natura decat cele emotionale( intoxicatii, otraviri, supramedicamentatie) sau analize privite cu detasare si scepticism bun, fiind in cunostinta de cauza cum se fac ele si ce marja de eroare au, sa zicem ca pot linisti daca chiar avem nevoie sa le avem.

Analize oncologice insa pentru mine nu sunt decat un prilej de stres major, de a trece prin niste controale si eventual tratamente medicamentoase generatoare de panica si total inutile caci poti descoperi si ceea ce nu vrei sa descoperi si s-ar fi vindecat oricum sau poti crede ca ai ce nu ai defapt.

Las in comentarii cateva linkuri lămuritoare in acest sens.

Am intalnit oameni care au inteles toate astea intuitiv, da sunt acei oameni pe care unori ii numim ciudati si isi iau ei sanatatea in mainile lor, aia care ii auziti ca mereu cauta alternative naturale la ce le recomanda medicul sau intrerup de capul lor medicatii care vad ca le fac rau. Acei oameni care indraznesc sa se intrebe mai mult si sa inteleaga mai mult despre corpul lor. Acei oameni care nu fac analize anual sa vada daca sunt bine sau nu caci stiu si simt cand e cazul sa intervina, cred in minunatia de corp lasat de Divinitate si in procesele lui extraordinare de vindecare, au in atentia lor grija fata de acest costum minunat care ne poarta prin viata.

Am intalnit insa si oameni care neaga total ca substantele chimice introduse in corpul lor sau al copiilor lor sunt raspunzatoare de problemele aparute ulterior sau considera normale reactiile adverse si cred orbeste in recomamdarile pline de antibiotice, cortizoane, ibuprofene etc., sunt oameni care nu au fost invatati de nimeni sa creada pur si simplu in minunatia lor de corp si au nevoie mereu, mereu de validari din exterior, sa le spuna cineva daca sunt bine sau nu.

Am avut un exemplu chiar cu un copil din familie caruia la o analiza de urina i-au iesit oxalati si i s-a tot repetat analiza la diferite laboratoare si intervale de timp de ajunsese acel copil sa aiba oroare de ace, analize si tot tacamul cu stare de lesit si atacuri de panica ca sa dea intr-un final adultul implicat de o pediatra care i-a explicat ca e normal la copii sa se intample asta si nu e motiv de ingrijorare.

Ma intreb oare a meritat consumul emotional si frecusul acelui copil pentru linistea mentala a adultului?

Cel mai bun exercitiu de incredere in acest sens il fac acum in sarcina, nu ca inainte m-as fi aruncat la analize, dar e foarte tentant sa nu crezi si sa mergi sa vezi cat mai des daca se poate, ce face copilul sau cat e hemoglobina sau cum arata placenta, daca nu cumva a imbatranit 😁 da, da, exista astfel de diagnostoc total aberant. Despre efectele ecografului asupra fatului va las link tot in comentarii.

Ce sa mai zic despre faptul ca gravidele sunt panicate de medici ca vai e hemoglobina mica(cand defapt e normal sa scada in sarcina) dar când se naste copilul nu sunt deloc panicati ca il priveaza de 150 de ml de sange nelasand cordonul intact pana cand nu mai pulseaza...150ml pentru un bebe inseamna cam 750 ml pentru un adult, adica foarte mult...asadar unde e logica?

Revenind la ideea de prevazator, atentie la ce idei plantam in mintea noastra, căci a prevedea e mereu insotit de teama, daca sadim ideea ca poate am cancer si traiesc mult timp cu aceasta grija/teama si ma tot straduiesc perioadic sa il descopar sau pur si simplu am aflat ca a facut aceasta boala cineva de varsta si cu preocuparile mele si imi e teama ca il voi face si eu, ei bine sunt sanse datorita tensiunii si incarcarii emotionale traite sa se si intample nefiind constienti ce l-a generat defapt.

Asadar vorba Doula LaVie ne focusam pe prezenta(starea de prezenta, link in comentarii) sau preventie?

P.S. Aceasta este opinia mea personala si cred ca inteleasa ne poate salva de la multe, nu intervin insa in alegerile nimanui caci fiecare are calatoria sa de parcurs.

Arta: Rafael Lopez 

3.05.2022

Imi amintesc de perioada in care nu eram deloc in pace cu mine, mai am si acum momente, dar mult mai rare si nesemnificative. Atunci era un soi de uite fac si aia si cealalta si tot nu e bine.

Bine pentru cine? Caci nu faceam decat sa caut sa ii multumesc pe altii, sa fiu vazuta, validata, acceptata, apreciata. In alergatura asta plina de masti construite perfect pentru fiecare tipar uman ce imi iesea in cale ce credeti ca se intampla?

Dadeam o lupta cu mine insami, cu sufletul meu care nu avea sansa sa spuna si el ceva caci era acoperit de vocea galagioasa a mintii.

Am vrut sa fiu independenta de parinti, apoi sa am un sot si un copil, apoi un loc de munca stabil, s-au intamplat, chiar aveam obiceiul sa zic ca sunt o norocoasa ca eu tot ce imi doresc primesc.

Cu toate astea in mine era in continuare acea lupta, eram mereu nemultumita si cautam sa ma conformez societatii si regulilor ei desi eu ma simteam diferita, in sensul ca mi se parea ca traiesc o viata imprumutata, bifata dar care ma nemultumea profund si nu stiam de ce.

A venit si un moment in care am simtit efectiv cat de obosita eram sa car toate acele masti, erau multe, majoritatea cu amprenta de fata cuminte, de prietena perfecta, de mama ideala, de sotia ideala, de fiica ideala, colac peste pupaza ma simteam si super egoista.

Dar intr-o zi sufletul a spus stop mintii si a cerul audienta si ascultare, nu prea stia ce limbaj sa foloseasca cert e ca voia sa ma caut pe mine, cea reala, cea autentica, sa aflu frate cine sunt defapt, ce-o fi de capul Mirabelei reale, autentice?

A durat mult pana sa ma pot dezbraca de toate hainele, preluate de la cei mai apropiati care au contribuit la formarea mea si care mi se pareau pana nu demult potrivite, pana mi-am descoperit stilul pastrand totodata accesoriile cele mai importante si valoroase mostenite.

Dupa o perioada de lucru cu mine (psihoterapie) am descoperit uimita cine sunt si ce vreau. Am strigat Evrika!

Urma acum sa imi si dau voie sa fiu si sa fac pasi spre ceea ce vreau, caci pana atunci ma invarteam in roata mea de veverita compusa din rutina zilnica. Nu era nimic in jurul meu care sa imi starneasca curiozitate, dorinta de a invata despre lume si cum functioneaza ea, despre sensul meu si al tuturor pe acest pamant. De aici insa a inceput cea mai importanta calatorie a mea.

Si-au mai trecut niste ani in care am inceput sa fac lucruri care imi placeau, unele ramase cuibarite pe undeva inca din copilarie, iar ele mi-au scos in cale oameni noi, orizonturi noi, intelegeri noi.

Au urmat schimbari radicale in viata mea caci unii nu reauseau sa o mai accepte pe noua Mirabela, ea nu mai era la fel de docila, obisnuita, cuminte, limitata, supusa, dispusa sa asculte multa critica, acum noua Mirabela considera ca e valoroasa, ca are ceva de oferit lumii, ca poate fi vazuta si pentru ceea ce real este.

Au ramas in urma oameni cuprinsi de material si de roata de veverita si m-am alatura altora cu o cu totul alta viziune si aici includ comunitati, prieteni, mentori reali sau virtuali.

Toata lumea era consternata si se intreba cum o sa ma descurc, cum o sa o scot la capat...universul insa m-a sustinut din toate punctele de vedere, m-a ajutat sa ies din panica si zbuciumul in care eram ca sa traiesc astazi in armonie cu mine.

A fost greu? Normal. Totul e greu pana cand devine usor.

Aveam nevoie de toate cele traversate? (parasit loc de munca stabil, divort, decesul tatalui, boala mamei, suferinta copilei mele, spatele intors al unora)

O da! Nu as fi omul de azi fara toate acestea, le inteleg sensul, erau necesare pentru a trezi in mine omul de azi.

Stiu cum e sa huruie capul incontinuu si sa nu poti face pace in tine, sa te obsedeze aceeasi idee incontinuu si sa ii cauti solutie neobosit, stiu cum e sa fii atat de surescitat ca orice zgomot si orice modificare de ritm sa te deranjeze, stiu cum e sa fii aratat cu degetul doar pentru ca ai curajul sa iei alte decizii decat majoritatea.

Stiu insa acum si ca viata mea are un sens si e legat de cresterea mea continua, de pretuirea de sine si de a servi lumii prin ceea ce fac.

Multi nu ma inteleg inca si nici nu am pretentia sa o faca, ca activitatea mea e pe sufletul meu si sufletul meu e pus in toata activitatea mea.

Nu mai e doar un job, e o misiune in care cred cu tarie si care imi demonstreaza zilnic ca salveaza pe multi de la greseli mari de sanatate fizica, e un instrument de lucru cu emotiile noastre, noi cu noi si e atat de imputernicitor cand cauti in tine si ai si un aliat in sensul asta si vin si raspunsurile, e tot ce a lasat divinitatea mai concentrat si mai pur si care ne ridica sufletul la vibratii inalte si nu in ulrimul rand e o metoda de a ma sustine financiar, caci jocul asta pe pamant e si cu instrumentul numit bani.

Asta mi-e o parte din menire acum, in asta cred si caut sa dau mereu tot ce simt, stiu si pot mai bine.

Vreti detalii? Lasati-mi un mesaj si va ajut si pe voi sa pasiti spre voi!

Spre o sanatate buna, spre emotii echilibrate, spre suflet mai usor.

Facem pace in jur daca suntem in pace cu noi insine. Seara lina! 💜

A venit timpul sa povestesc despre experienta mea cu atacurile de panica care multa vreme au fost diagnosticate ca si "caderi/lipsa de calciu".

Practic ce se intampla fizic? O combinație de amețeala, amorteala in maini, stare de voma, tremur, senzatie de lipsa de aer, sufocare, teama de a muri si foarte important de precizat se intampla mai mereu din senin, adica la o distanta de timp de evenimentele traite de noi ce declanseaza defapt aceste manifestari.

Acest aspect ne trimite cu gandul ca apar fara un motiv anume.

Ei bine nu, cu ceva timp inainte experimentam o stare de tensiune, de neputinta, ceva ce pare foarte important, foarte dificil de rezolvat sau care ne pune in pericol starea de siguranta. Atacul de panica are la baza frica.

Frica isi are rolul ei atata timp cat ne fereste de pericole iminente si ne ajuta sa supravietuim.

Frica constanta insa paralizeaza, te face sa nu mai gandesti limpede, iti tine gandurile angrenate in acelasi valatuc interminabil.

La baza tuturor emotiilor negative dealtfel se afla frica, frica de a nu fi placut, de a nu fi auzit, de a nu corespunde, de a nu fi acceptat, de a fi tradat, de a fi umilit, dar in esenta in toate salasluieste mai profund frica de a nu fi iubit sub o forma sau alta.

Cand frica aceasta ajunge la cote inalte pot sa apara atacurile de panica.

Medicina le defineste ca episoade bruste si recurente de frica intensa, neliniste sau anxietate iar din prisma NMG gasiti detalii la o simplă căutare.

Am facut aceasta introducere pentru a va da indicii despre ceea ce traiti poate si nici nu stiti, asa cum a fost in cazul meu.

Am facut multe drumuri la urgente, unde imi puneau o perfuzie cu glucoza, vitamine, etc , analize medicale, investigatii endocrinologice, pana cand la un momentdat cineva a avut inspiratia sa ma duca la o doamna dr. care mi-a pus ceva intrebari despre mine, despre cum e viata mea, cum ma simt si treceam printr-o perioada extrem de stresanta, asa incat a concluzionat ca eu nu am nimic fizic si ca ceea ce experimentez defapt e pe fond emotional si anume atacuri de panica.

Ei da, aveam de luat decizii foarte importante de a caror consecinta imi era extrem de frica si chiar nu stiam cum va impacta asta viata mea si copila mai ales simtindu-ma neputincioasa in a pregati cumva terenul pentru ea, intelegand ca e o situatia din aceea in care e nevoie sa alegi raul cel mai putin rau dar care ma facea sa ma perpelesc efectiv.

Imi rulau toate programele cu care crescusem despre cat de greu e sa gasesti un alt loc de munca caci era evident ca e nevoie sa imi dau demisia, despre cat de judecat esti cand pleci dintr-o casnicie caci simteam ca asta e urmatorul pas, despre posibila mea absenta din viata copilului, daca nu imi va fi incredintata pe motive financiare, despre unde voi locui dupa ce toate se vor intampla, despre cine ma cred eu sa fac asta caci eram a doua din tot clanul meu/familia mea(numeroasa dealtfel ambii parinti provenind din familii cu 6 copii) care avea curajul sa ia astfel de decizii.

Ei si multe, multe altele care curgeau ca la robinet si parca se iveau zilnic in mintea mea tot mai pregnant.

Printre atacuri de panica si momente de vertij ingerii mi-au pavat drumul cu solutii caci in mine era dorinta de a ma apropia mai mult de mine, de a intelege ce urla sufletul, era o nevoie de a schimba macazul complet in viata.

Mai intai cu multa teama dar cu credinta ca sigur mai rau nu se poate, dar de bine mai este loc, mi-am promis ca nu voi mai face niciodata meseria de contabil, caci ce traisem la ultimul job imi pusese capac definitiv cum se spune...suturi spre inainte de la univers...am cautat alt job pe alt domeniu, apoi am gasit si casa mult dorita cu ajutorul verisoarei-surioarei mele si a sotului ei si uite asa cu un venit mult mai mic, cu mult mai putine bunuri materiale am inceput o noua viata cu mult mai multa liniste insa pentru inceput.

Cu alte cuvinte am iesit din frica si am actionat chiar daca imi tremurau chilotii rau, rau de tot.

Cateva luni bune mi s-a parut efectiv ca toata lumea ma arata cu degetul pe strada(programele de rusine si vinovatie si ce-o sa spuna lumea) apoi cautam sa ma adun si sa ma echilibrez emotional caci copila mea trecea si ea printr-un fel de criza, se adapta practic la o noua viata, iar procesul pentru ea a fost destul de dificil cu provocari fizice si emotionale.

A urmat o perioada fara atacuri de panica dupa care a urmat iar o perioada grea din punct de vedere personal si fizic, decizii dificile si m-au incercat din nou acele stari desi de data asta era mai mult o stare de agitatie si nervozitate.

Stiam ca am de lucrat cu mine asa ca am luat-o cu cititul mult si am intrat intr-un program disponibil la vremea aia online si prin telefon care te ajuta sa gestionezi gandurile ruminante, un program pus la punct de Universitatea de Vest din Timisoara care ma ajuta sa imi urmaresc gandurile in permanenta, sa ma observ, sa inteleg factorii de stres si sa gestionez in acelasi timp momentele de nervozitate si agitatie.

Mi-a fost de mare folos si timp de cateva luni a reprezentat un real suport.

Dupa aceasta etapa eram mult mai linistita si eliberata de frici, am fost cautata sa ma angajez intr-o corporatie si am acceptat cu mare bucurie.

Timp de 2 ani am fost fascinata de ce se intampla acolo, de procesele de productie si de toate informatiile noi invatate(v-am mai spus ca mie imi place sa invat sa fac lucruri noi), al treilea an insa ,care a fost si ultimul, m-a adus iar in pragul atacurilor de panica si chiar daca eram mult mai constienta de mine, mai citita, mai deschisa, problema care s-a ivit acolo m-a facut sa imi pun foarte multe intrebari si bineinteles mi-a oferit inca un șut spre evolutie caci se pare ca era momentul sa ma mai scutur de niste frici. Ajunsesem sa imi fie teama sa mai stau in birou, caci nu avea geamuri deloc, iar pana la prima iesire din fabrica aveam de parcurs o distanta foarte mare, in plus intervenise si obligativitatea purtarii mastii.

Spune-i unui om care face atacuri de panica ca nu poate lua o gura de aer curat rapid intr-un moment ca ala si ca trebuie sa mai stea si cu gura si nasul acoperit si numai gandul ii genereaza o senzatie de sufocare.

La inceput am mai gasit intelegere, dar mai tarziu s-a ajuns si la tentative de rapoarte disciplinare, iar de la cabinetul medical ma puneau sa aduc dovezi de alte afectiuni pentru a avea scutire de la masca. Ei bine chiar nu voiam sa imi pun etichete alopate pe corpul meu de dragul artei asa ca am ramas ferma in a-mi proteja dreptul la a respira asa cum se putea.

Deja foloseam uleiurile esentiale de la doTERRA de o vreme asa ca le puneam la treaba acasa, dar si la birou atat pentru a mai armoniza atmosfera in jur cat si pentru a-mi gestiona eu starile prin care treceam, simteam. Asa incat stateam cu emotionalele langa mine(Peace, Balance, Console) si imi amintesc ca in 2020 cand a intrat si Adaptiv pe piata noastra am fost cea mai fericita din Univers caci mi-l doream foarte tare si stiam ca e perfect pentru nevoile mele.

Adaptiv mi-a fost cel mai bun aliat si am observat ca puteam sa preintampin un atac de panica daca in momentele cheie alea de neputinta si atac miroseam din el si ma masam pe zonele de puls.

Adaptiv ma ajuta sa raman in prezent si sa mai opresc din sirul gandurilor ruminante, eram insa deja familiarizata si cu tehnica STOP pe care o practicasem un timp si lucrurile nu se mai desfasurau deja cu aceeasi intensitate pentru ca imi intelegeam corpul, mintea...urma sa imi inteleg mai bine si sufletul, in faza asta eram abia, abia bagata in Nectar pentru Suflet, in Academii si de-abia desluseam cate ceva din menirea mea.

Nu intamplator insa lucrurile incepeau iar sa ia o turnura diferita, sa se produca furtuni, caci orice transformare vine si cu asa ceva mai ales cand intuitia noastra nu reprezinta un barometru important si ignoram semnele.

Am continuat cu credintele mele, am luat activitatea doTERRA mai in serios pentru a ca imi placea mult de tot si stiam ca poate fi un bun plan de viitor, mi-am cerut drepturile in permanenta la acel loc de munca, am obtinut dreptul sa lucrez de acasa pentru o perioada mai lunga de timp, astfel ca usor, usor am avut inclusiv ocazia sa ma rup din mediul de acolo, sa ii permit mintii sa se cufunde in informatii cu adevarat valoroase, in cunoastere reala de aici de pe grup, din cartile si cursurile recomandate aici si sa ma focusez tot mai mult pe doTERRA si pe lucrul cu oamenii si la un timp sa imi dau demisia zburdand pe holurile cladirii administrative...nemaipasandu-i nimanui prea tare de regulile lui Peste Prajit caci era ultima mea zi si aveam de gand sa nu renunt nici o clipa la gurile mele de aer.

Cu alte cuvinte atacurile mele de panica m-au scos mereu din cate o situatie toxica, mi-au servit drept sut pentru a evolua tot mai mult, caci da durerile corpului sunt strigatele sufletului, iar sufletul meu avea nevoie de un cu totul si cu totul alt mediu de exprimare, avea nevoie sa se aseze pe drumul sau conform programului meu de viata.

Louise Hay explica atat de fain cum urmatoarea gura de aer este mereu acolo pentru noi si ne putem baza pe ea si e singura garantie de la nastere pana cand plecam Acasa, e un drept din nastere si nimeni nu ar trebui sa ni-l ingradeasca. Eu statusem multa vreme cu acest tip de afirmatie in casti si iata ca subcontientul era deja modelat iar eu nu am facut decat sa actionez cu incredere maxima in valorile mele pana la capat.

In discutiile cu seful meu in care imi explica cum eu trebuie sa imi acopar gura si nasul nu pentru mine daca nu imi pasa de carcalaci ci pentru ceilalti, l-am intrebat "Cum as putea avea eu grija de ceilalti daca nu am grija mai intai de mine? Daca te afli in avion cu fiul tau in caz de pericol cui pui mai intai masca de oxigen? " El zice "Pai copilului" "Si cum ai de gand sa il ajuti daca mai intai nu ti-o pui tu?"

A ramas fara raspuns omul, dar logica mea il depasea din pacate. Eu insa apucasem sa experimentez ce inseamna sa ramai fara aer, lui ii venea cam greu sa se puna in papucii mei.

Asadar dragilor, pretuiti fiecare gura de aer si preintampinati situatiile limita de atacuri de panica chiar si printr-un banal inspir si expir profund doar de aer sau inclusiv insotit de un ulei esential, dar mai ales prin a spala mintea de frici, caci fricile mai vin si din lipsa de informatie, de cunoastere reala.

Pe langa amestecurile de uleiuri emotionale va mai puteti ajuta de uleiurile esentiala cu rol pe sistem respirator: Air, Peppermint, Eucalyptus, Laurel Leaf, Tea Tree, Siberian Fir, Douglas Fir, Black Spruce, etc. , nu uitati insa ca interiorul creeaza exteriorul si nimic nu se rezolva doar din exterior, bazati-va mereu pe sistemul vostru de credinte bine curatat de programe false mai intai (caci asta inseamna si curatare de frici) si apoi pe celelalte solutii.

Gand bun! 

02.01.2022

Urmaresc programul Iubeste-te pe tine insuti de la Louise Hay pus la dispozitie gratuit de Younity si astazi in prim plan a fost corpul si cum il putem ingriji si iubi mai mult.

Va voi reda mai jos cateva lucruri pe care le cunosteam, dar care merita aduse in atentie, caci mai pot trezi niste "Aha-uri".

Uneori oamenii chiar vor sa fie bolnavi. In societatea in care traim am transformat durerea si boala in metode de a evita responsabilitatea sau situatiile neplacute.

Daca nu putem invata sa spunem "nu", atunci putem sa inventam o boala, care sa o faca in locul nostru.🤔

Durerea si boala au devenit deasemeni metode prin care obtinem atentie, momente de odihna, iubire.

Exista persoane care au beneficii materiale de pe urma bolii si renunta la ideea vindecarii din teama ca nu se vor putea sustine financiar altfel.

Pare complet aiurea, nu-i asa?

Si totusi se intampla.

Iata de ce si Hipocrate recomanda: "Înainte de a vindeca pe cineva intreaba-l daca este pregatit sa renunte la ceea ce l-a imbolnavit."

Gand cu senin!

PS Poza nu e de sezon, dar m-am gandit ca va va racori privind-o si e sugestiva pentru ce am vrut sa transmit.😉

27.06.2021

Zilele astea am urmarit aproape integral Heal Summit si am inteles din nou cat e de diversa perspectiva vindecarii, fie ea si holistica.

Pe de o parte ma bucur ca sunt tot mai multi specialisti care inclusiv in baza rezultatelor cercetarilor sustin nu doar sanatatea corpului, ci si a gandurilor, a vibratiei, a aurei noastre.

Pe de alta parte vad cum nici macar mari si vestiti medici, terapeuti trecuti si ei prin provocari mari de sanatate, inca nu au curajul sa preia cu responsabilitate sanatatea lor in mainile lor, nu cred in totalitate in capacitatile corpului lor, vad inca vindecarea ca o lupta cu ceva exterior, cu un inamic ce e nevoie sa fie eliminat.

E uman, e de inteles, dar nu e vindecare pana la capat.

Totodata urmarind toate informatiile am observat cat de contradictorii pot fi si m-a facut sa inteleg inca odata cat de important e sa te bazezi nu doar pe cel care ofera acele informatii, pe recomandarile, expertiza si stiinta care o aduc in fata ci sa te bazezi si pe propria intuitie, pe propriul filtru fie el si mental, construit insa din convingeri sanatoase.

Iata si concluziile cu care am rezonat si pe care tin sa vi le transmit:

❗Corpul nostru nu se autoataca

✅Boala nu este un dusman ci mai degraba un prieten de drum care iti aminteste mereu o lectie importanta ce te va conduce spre evolutia constiintei

❗Simptomele sunt vocea mai răspicata a ingerilor nostri de avertizare si trezire

✅ Sta in puterea noastră sa facem o schimbare, dar nu e suficient sa avem informatii acumulate ci e nevoie sa le si includem in rutina noastra zilnica

❗Coerenta este atunci cand inima este la unison cu mintea

✅ Perceptia mintii noastre este cea care creeaza chimia din corpul nostru, implicit mediul propice bolilor

❗Energia noastra este tare pretioasa si ar fi bine sa o folosim pentru iubire, nu pentru teama

✅ Nu suntem victimele genelor noastre ci stapanul lor (vezi epigenetica)

❗ Hrana si plantele sunt adevaratele medicamente

✅ Doctorii nu sunt profeti, nu cunosc potentialul nostru infinit, nu au dreptul si nu pot face preziceri despre vindecarea sau moartea noastra

❗Emotiile reprezinta 75% din cauza bolilor

✅Omul trebuie vindecat, nu boala

❗Iubirea de sine e cel mai bun inceput pentru vindecare

✅Fericirea e la fiecare colt, in fiecare secunda a vietii si este doar o alegere, e nevoie doar sa va decideti sa o imbratisati

8.11.2020

De la muntele de iubire si liniste, Louise Hay

♥️ Incetaza sa te mai critici

Poti oricand face schimbari la tine, fara a te considera rau sau ratat.

💜 Nu iti mai induce singur teama/ nu te mai speria

Nu exagera situatiile negative traite, esecurile sau deziluziile. Nu te gandi la cel mai rau scenariu doar pentru ca se intampla ceva neasteptat in viata ta.

💚 Fii bland si rabdator cu tine

Atunci cand sadesti ceva intr-o gradina, astepti rabdator sa incolteasca, sa iasa primii muguri, iar cand se intampla asta nu te plictisesti de asteptat, nu strivesti totul si renunti, ci te bucuri si iti imaginezi cand de frumos va creste ceea ce ai sadit. La fel e si in viata, ai rabdare, indeparteaza gandurile negative care te trag in jos, asa cum inlaturi buruienile si bucura-te la maxim de fiecare mic progres.

💙 Fii ingaduitor si bland cu mintea si gandurile tale

Avem obiceiul sa ne spunem lucruri oribile, sa ne injosim singuri, hai sa facem diferenta intre a ne invinovati si a ne asuma responsabilitatea. In plus, nu ne uram pe noi, uram gandurile pe care le avem despre noi. Invinovatirea, blamarea inseamna intotdeuna durere, invatarea insa, inseamna EVOLUTIE

Fa liniste in mintea ta, cu totii deținem intelepciunea in interiorul nostru, trebuie doar sa facem liniste sa o putem auzi.

💛 Lauda-te si sarbatoreste-ti fiecare reusita Oricat de mica ar parea, este doar inca un pas spre evolutie. Da-ti voie sa primesti binele in viata ta pentru ca meriti. Gaseste-ti scopul pentru care ai venit pe pamant si pune-te in slujba altora, nu trebuie sa fie ceva grandios, ci ceva la care te pricepi si prin care poti oferi iubire neconditionata.

💙 Sustine-te si cere ajutorul cand ai nevoie

Nu dispera ca nu le poti face pe toate singur, pentru ca nu trebuie. Apeleaza la oamenii din jurul tau cu onestitate si deschidere si lucruri minunate se vor intampla.

💓 Accepta-ti latura negativa, nu o respinge cu brutalitate

Observa-ti partea negativa si inlatur-o cu blandete, afla de ce se manifesta si continua drumul spre iubirea de sine.

Razi cat poti de mult, sunt cunoscute cazuri in care unii oameni s-au vindecat de boli grave prin ras.

💙 Ai grija de corpul tau, este CASA sufletului tau

Observa ce obiceiuri alimentare sau de alta natura iti creeza stare de bine si ce obiceiuri te storc de energie. Iubeste-ti corpul, priveste-te in oglinda si spune-ti ca te iubesti. Cu totii cautam iubire si aprobare. Daca totusi uitandu-te in oglinda iti vin doar ganduri negative, observa-le si inlocuieste-le. Cu timpul vei invata sa te accepti si sa faci cu usurinta acest exercițiu.

Nu astepta momentul perfect, jobul perfect, casa perfecta, masina perfecta pentru a iti permite sa te iubesti, sa te apreciezi. Iti garantez ca asta nu e decat o iluzie, cand le vei obtine toate nu te vei iubi si aprecia, asa ca incepe cu asta, iubirea de sine este cheia tuturor problemelor.

Sa va fie de folos!